profil de investitor

 

Scriu acest articol pentru a conștientiza ce profil de investitor sau trader ai și ca să înțelegi cum poți să integrezi cel mai potrivit mod de a tranzacționa în funcție de obiectivele și profilul tău.

Este important să știi ce profil ai și care iți sunt obiectivele în contextul pieței ca să ai claritate atunci când îți faci strategia de tranzacționare.

 

O să împart participanții din piață (investitorii și traderii) după următoarele criterii:

1. După puterea financiară

2. După durata investiției (din punct de vedere al orizontului de timp pe care investesc)

3. După cum iau deciziile de tranzacționare – cum aleg momentul când cumpără sau vând

 

1. Din punct de vedere al capacității financiare

În funcție de puterea financiară (suma de bani de care dispun) investitorii și traderii se vor poziționa pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp ca și orizont pentru deciziile și portofoliul lor.

Pe orice orizont de timp am privi (termen lung, mediu, scurt sau intraday) există traderi care:

– au puțini bani,
– traderi sau investitori care au o sumă moderată de bani,
– traderi sau investitori care au o sumă mare de bani sau
– unii care au o sumă extrem de mare de bani.

Acest lucru este valabil pe toate intervalele de timp pe care se desfășoară investițiile și comportamentul acestor categorii de participanți în piață se reflectă și în grafice: intraday, daily, weekly și monthly.

Cei care au puțini bani, în orice interval de timp ar tranzacționa, sunt cei care vor fi scoși primii din piață, deoarece:

– fie nu pot fi confortabili cu pierderile întrucât reprezintă un procent important din portofoliul lor total,
– fie vor fi forțați să iasă pentru că piața s-a mișcat atât de mult în defavoarea lor încât nu au suficientă marjă pentru a păstra pozițiile.

Vom întâlni același fenomen pe orice interval de timp: hourly, daily, weekly, monthly.

 

Cele 4 categorii de participanți din piață după capacitatea financiară sunt:

 

1. Investitori slab capitalizați – cei care nu au suficienți bani să tranzacționeze

2. Investitori mici – au puțin mai mulți bani, dar nu au încă experiență. Sunt în mod automat supraexpuși pentru că nu își pot cobori riscul fiecărei poziții din portofoliu la un nivel pe care să-l poată susține pe termen îndelungat

3. Investitori de talie medie – sunt cei care au capital suficient și au experiență sau sunt investitori profesionali cu capital mare. Includ în această categorie și fondurile de investiții mici.

4. Investitori de talie mare (Strong hands) – fondurile globale, băncile internaționale – au fonduri de miliarde de dolari.

 

Investitorii din ultima categorie (Strong hands) sunt detașați emoțional de ceea ce fac în piață, sunt foarte calculați, au aversiune la risc. În general riscă în jur de 1% din capital pentru o singură poziție din portofoliu și au o metodă foarte clară după care tranzacționează. Deciziile lor vor fi bazate pe analiză fundamentală, analiză tehnică sau elemente de analiză a psihologică (emoțională) a pieței. În general, cu cât fondul e mai mare, cu atât mai mult se vor baza pe analiza fundamentală pentru că sunt nevoiți să rămână în investiție pe perioade foarte lungi de timp.

Această categorie are nevoie de mulți investitori să intre în piață pentru că ei să facă exit sau de mulți care să iasă atunci când vor să cumpere. Acest stil tinde să fie foarte fundamental și contra psihologiei generale, a percepției din piață. Știrile vor fi foarte proaste când intra ei în piață și vor fi extraordinar de bune când ies. Pentru că acest lucru este nevoie să se întâmple când tranzacționezi miliarde de dolari. Dacă nu au mii de oameni cu un milion de dolari care vor să intre sau un milion de investitori cu câteva mii de dolari care vor să cumpere, investitorii cu adevărat mari nu au cum să vândă pentru a face exit. Asta e nevoie să se întâmple, ceea ce înseamnă că investitorii puternici vor ieși când toți ceilalți vor să intre și vor intra numai când toți ceilalți vor să iasă.

 

2. Din punct de vedere al orizontului de timp

În funcție de suma de care dispun, dar și de stilul de tranzacționare propriu, traderii și investitorii își vor alege un orizont de timp pe care preferă să tranzacționeze:

 

Intraday – Tradingul intraday se referă la cumpărarea și vânzarea unui instrument financiar în aceeasi ședință de tranzacționare. Necesită înțelegerea profundă a felului în care funcționează piețele pentru a putea profita de oportunitățile pe termen scurt. Tranzacționarea intraday implică un risc ridicat deoarece traderii folosesc leverage în stategiile de tranzacționare pe termen scurt pentru a putea profita de mișcările pe termen scurt ale prețului.

 

Termen scurt – O tranzacție pe termen scurt poate dura de la câteva zile până la câteva săptămâni. Necesită multă implicare din partea traderului și are un grad de risc ridicat. Pentru a putea reuși cu această strategie e nevoie de înțelegerea raportului Risc / Câștig și a probabilităților de succes ale strategiilor aplicate. În afara de identificarea oportunitătilor sunt importante și strategiile de acoperire a riscului.

 

Termen mediu (Intermediate traders) – Investitorii pe termen mediu administrează activ acțiunile din portofoliu și își iau poziții pe o perioadă de câteva luni. În ceea ce privește deciziile de cumpărare și de vânzare, în general combină mai multe metode de a determină trendul. Pot păstra o poziție în portofoliu de la câteva săptămâni la câteva luni.

 

Termen lung (long term investors) – Investitorii pe termen lung au un orizont de timp de ordinul anilor și sunt interesați de performanța companiilor pe termen lung. În general folosesc analiza fundamentală pentru a lua decizii. Avantajul este că elimină deciziile emoționale și astfel rămân în piață că să beneficieze de randamentele pe termen lung.

 

3. Din punct de vedere al modului în care iau decizia de a intra într-o tranzacție

 

– Investitorii fundamentali (Warren Buffet este exemplul clasic) sunt cei care încearcă să parieze pe companii câștigătoare pe termen lung. Tranzacționează fundamental și așteaptă minime extreme pentru a intra la cumpărare.

– Investitorii tehnici (trend followers) sunt cei care tranzacționează cu trendul și folosesc graficele și indicatorii de analiză tehnică atunci când iau deciziile de cumpărare sau de vânzare.

– Investitorii emoționali – care iau decizii în funcție de „feeling” – gut traders, sunt și cei care cred că pot prinde maximul sau minimul unui trend

 

Există o teorie a psihologiei investitorilor pe baza căreia s-au elaborat anumiți indicatori și instrumente de analiză tehnică și psihologică.

Categoria despre care se vorbește cel mai rar este cea a investitorilor emoționali, care se bazează pe „feeling”, și de aceea o să dau câteva detalii aici.

 

Investitorii emoționali se pot împărți în două categorii:

1. Contrarian Traders – sunt investitori cu un capital foarte mare – încearcă să prindă un maxim sau un minim la pieței și să „parieze” împotriva trendului general. Câteva exemple de astfel de investitori sunt: George Soros, Michael Burry, Warren Buffett.

2. Investitorii retail – investitorii emoționali, cei care cumpără când sunt încrezători și se simt confortabili să o facă și vând când se panichează.

Investitorii emoționali de tip retail sunt investitori motivați, dar fară experiență, non-profesionali, probabil cei mai slabi dintre toți. Ei reacționează doar la felul în care simt știrile și piață: văd știri bune – cumpără, văd știri proaste – vând, prietenii lor cumpără – cumpără și ei, dar o fac la cel mai prost preț posibil, cu turma.

Traderii emoționali nu își setează în general stop loss-uri, ei cumpără și doar speră că apoi să câștige foarte mult, dar nu au de fapt o strategie de exit, se bazează doar pe „feeling”.

 

Acum că ai aflat care sunt categoriile, tu în ce profil de investitor consideri că te încadrezi?

Scrie-mi aici în comentarii sau pe mail: hello@strategiideinvestitii.ro

 

Leave a Comment: