Am întrebat 100 de români: ce faci dacă scade bursa?

De fapt, n-au fost doar 100 de români, ci mult mai mulți, printr-o reclamă care a rulat câteva săptămâni pe Facebook. Iar răspunsurile au curs, care mai de care mai interesante. Unele mi-au dat de gândit, altele mi-au confirmat lucruri pe care le văd de ani buni la investitori.

Dar mai întâi, de unde întrebarea: ce faci când scade bursa?

Nu, n-am vreun glob de cristal în care citesc viitorul și aflu când urmează să scadă piața. Doar că, după 21 de ani de experiență pe piețele financiare, știu că perioadele de creștere nu durează la nesfârșit. Mai devreme sau mai târziu, apar și scăderile.

Și atunci se vede cât de bine îți cunoști investițiile și cât de pregătit ești să iei decizii.

Am întâlnit investitori care vând tot când văd că portofoliul începe să piardă din valoare. Alții se blochează și nu mai fac nimic, convinși că e mai bine să aștepte până trece furtuna.

Nu spun că a vinde sau a aștepta este întotdeauna greșit. Contează de ce iei decizia și dacă ai stabilit dinainte ce vei face într-o astfel de situație sau hotărăști pe loc, sub presiunea fricii.

Când scade bursa, vorbim despre o corecție sau despre o prăbușire?

Sunt pe bursă din 2005 și am prins mai multe perioade de scăderi ample. Și am observat că, de fiecare dată când piața începe să coboare, apare întrebarea: cât de rău o să fie de data aceasta?

Ca să răspundem, trebuie să facem mai întâi diferența între o corecție și o scădere amplă a pieței.

O corecție este, în general, o scădere de aproximativ 10% față de un maxim recent. Când scăderea ajunge la 20% sau mai mult, vorbim de regulă despre un bear market. Iar o prăbușire este o scădere abruptă, adesea însoțită de panică și de mișcări foarte rapide ale prețurilor.

Diferența contează, pentru că o scădere de 10–15% nu înseamnă automat că urmează o criză de proporții.

De exemplu, în timpul pandemiei, indicele S&P 500 a pierdut aproximativ 34% din valoare de la maximul din februarie 2020 până la minimul din martie. În 2022, piața americană a traversat o altă perioadă dificilă, iar indicele a scăzut cu aproximativ 25% de la maxim la minim.

În ambele situații, scăderea indicelui nu spune însă toată istoria. Unele acțiuni au pierdut mult mai mult, altele mai puțin, iar unele companii au evoluat diferit față de piață.

De aceea, când auzi la știri că „se prăbușește bursa”, merită să te întrebi ce anume scade, cu cât și în ce interval de timp. Titlurile alarmiste nu te ajută să iei decizii mai bune, iar faptul că piața a scăzut nu înseamnă automat că trebuie să vinzi sau, dimpotrivă, să cumperi.

Important este să înțelegi ce se întâmplă cu investițiile tale și să știi ce ai de făcut în fiecare dintre aceste situații.

Acum că am lămurit ce poate însemna o scădere a bursei, hai să vedem ce au răspuns oamenii la întrebarea „ce faci când scade bursa?” și ce aș avea de completat la fiecare dintre aceste răspunsuri.”

1. „Întrebarea principală e: De unde știi când bursa va scădea?”

Răspunsul scurt? Nu știu când va scădea piața. Nimeni nu știe. Dar știu ceva mult mai util: la un moment dat, bursa va scădea, iar pentru acel moment te poți pregăti încă de pe acum.

Când eram broker la început de drum, am făcut și eu ceea ce fac mulți investitori aflați în căutare de oportunități: așteptam cu nerăbdare o corecție. Piața crescuse ani la rând și era firesc să mai vină o scădere. Nu-mi doream o prăbușire, evident. Voiam doar o „mică” corecție, ca să pot cumpăra acțiuni bune la prețuri de discount.

Și, la sfârșitul lui 2007, corecția a venit. Doar că piața nu s-a oprit acolo unde ne așteptam noi, ci a continuat să scadă cu peste 50%. Acela a fost doar începutul. Am văzut atunci portofolii care au pierdut până la 95% din valoare și zile în care Bursa de Valori București a fost efectiv închisă din cauza prăbușirilor.

Așteptam o corecție, dar piața mi-a oferit o criză.

De atunci, nu-mi mai „doresc” să scadă bursa. Am avut dorința asta o dată, iar piața s-a făcut praf și pulbere. Mulțumesc, mi-a ajuns. 🙂

Dar am învățat atunci o lecție care, în cei 21 de ani de când sunt pe piețele financiare, mi s-a confirmat de nenumărate ori: faptul că știi că o scădere va veni nu înseamnă că știi cum să te comporți când ea chiar lovește.

Cât timp piața crește, e ușor să fii investitor. Ai răbdare, îți respecți planul și ai încredere în deciziile tale. Dar ce faci când portofoliul tău ajunge la -15%? Și apoi la -25%? Ce vinzi, ce păstrezi, cât cash ții deoparte? Cumperi sau aștepți? Dacă da, până când?

Astfel de întrebări te lovesc exact când ești mai vulnerabil, asaltat de știri care mai de care mai alarmiste și de păreri care îți spun ba să vinzi tot, ba că e momentul să cumperi. Fără niște reguli clare, stabilite dinainte, este extrem de ușor să iei decizii dictate pur de frică sau de speranță.

Este chiar ironic, dacă te gândești: când piața este la maxime, mulți așteaptă o scădere ca să cumpere. Când piața chiar scade, aceiași oameni se întreabă dacă nu cumva ar trebui să fugă.

Piața funcționează în cicluri, dar fiecare scădere ne ia prin surprindere. Exact ca prima zăpadă în București: știm în fiecare an că vine iarna, dar când ninge, tratăm fenomenul ca pe un atac extraterestru. 🙂

Unul dintre comentariile primite la reclamă a punctat foarte bine acest aspect:

”Orice strategie care funcționează este bună până în momentul în care ești în fața unei crize. (…) Este precum strategia de a-ți lua dimineața umbrela cu tine într-o zi de vară. Dacă vine o furtună, nu te ajută cu nimic umbrela.”

Sunt perfect de acord: e ușor să vorbești despre strategii când piața e calmă și totul crește. Însă tocmai din acest motiv insist ca planul de investiții să fie construit la rece.

Umbrela aia de vară nu te ajută la o furtună, e adevărat. Dar dacă tu ai o strategie și știi că pe bursă „verile” aduc inevitabil furtuni violente, nu pleci de acasă cu o umbrelă de soare, ci ai deja în rucsac pelerina de ploaie. Planul te ajută fix în momentele în care piața își schimbă direcția.

De aceea, eu nu vreau să-ți spun când va scădea bursa, pentru că nu știu. Vreau să te ajut să fii pregătit pentru momentul în care o va face. Pentru că planul se respectă ușor când l-ai făcut la calm, nu când vezi roșu în portofoliu și fiecare știre pare să anunțe sfârșitul lumii.

2. „Da, am vândut tot și mai vedem.”

Să vinzi tot și să stai să aștepți vremuri mai bune este o strategie, dar una fragilă. Este tactica „iepurelui care fuge”, adică acel investitor care lichidează tot la primul semn de pericol și așteaptă relaxat „să-și revină” piața ca să reintre.

Sună bine în teorie, dar în practică este o problemă imposibil de rezolvat: nu poți niciodată să vinzi exact pe maxime și să reintri exact pe minime. Dacă am putea face asta, strategia ar fi perfectă și am fi toți miliardari.

În realitate, te lovești de trei mari riscuri:

• Reintri prea devreme, când scăderea nu s-a terminat.
• Reintri prea târziu, când acțiunile au început deja să crească accelerat și cumperi mai scump decât ai vândut.
• Nu mai reintri deloc, pentru că piața nu a scăzut cum te așteptai, ci și-a continuat nestingherită creșterea.

Aici am primit câteva comentarii care ilustrează perfect această capcană a market timing-ului (încercarea de a ghici piața):

„Am avut intuiție și mi-am vândut tot portofoliul!!!”

E grozav că a funcționat de data asta! Dar investițiile pe termen lung nu se pot baza pe premoniții. Dacă intuiția dă greș la următoarea scădere, ce faci? Un portofoliu sănătos se construiește pe reguli, nu pe ghicit.

„Eu am vândut ce aveam când a început declinul, după creșterile neverosimile.”

Aici avem exemplul clasic al „iepurelui care fuge”. Deși pe moment pare o decizie care îți aduce liniște, greul abia acum începe: când te întorci în piață? Cum știi că declinul s-a terminat și nu e doar o pauză? De cele mai multe ori, acești investitori rămân blocați pe margine și ratează cele mai bune zile de creștere care urmează imediat după minime.

Și, preferatul meu de la această secțiune:

„Hârtie igienică și un extraveral?” 

Haha! 😂 Amuzant, dar foarte adevărat pentru mulți. Însă un plan de investiții construit la rece sigur te ajută să eviți consumul amândurora. Când știi exact ce ai de făcut, nu mai e nevoie nici de calmante, nici de intuiție.

3. „Cumperi mai mult, evident.”

Dacă vânzarea totală este o extremă, cumpărarea agresivă este cealaltă. Și, la prima vedere, are și ea farmecul ei: cine nu se bucură în fața unor reduceri consistente? Sigur că pare o oportunitate excelentă să cumperi la un preț mult mai mic decât era cu câteva luni în urmă.

Dar un alt comentariu a subliniat fix ce lipsește de obicei din această strategie:

„Când piața este în scădere, este benefic să cumperi, dar depinde ce acțiuni!”

Corect! Riscul cel mai mare atunci când cumperi orbește pe scădere este să blochezi bani într-o acțiune care nu-și mai revine. În perioadele de volatilitate, e bine să ținem cont de câteva reguli:

• Nu toate acțiunile își revin în același ritm.
• Sunt acțiuni din câteva sectoare care accelerează, dar și acțiuni care cresc mai lent sau deloc.
• Anumite acțiuni nu mai revin niciodată la maximele anterioare.

Să ne amintim ce s-a întâmplat în criza din 2008. Piața americană (indicele S&P 500) a scăzut per total cu 58%, însă unele acțiuni individuale s-au prăbușit cu peste 95%.

De exemplu, Citigroup a scăzut de la 550 USD la 9,7 USD, AIG de la 1.200 USD la 7 USD (prețuri ajustate la split-uri). Aceste acțiuni n-au mai revenit niciodată la prețurile anterioare.

Se poate întâmpla asta și cu acțiunile tale? Adevărul este că da, pe bursă se poate întâmpla absolut orice.

Aici se potrivește perfect un alt comentariu, plin de entuziasm:

„Ei, nu ne sperie pe noi o scădere de -20%. Avem numerar și mai cumpărăm !!! Dă-ne, Doamne, o scădere !!!”

E super bine că ești pregătit cu numerar, asta îți dă un avantaj uriaș la o corecție de -20%. Dar provocarea adevărată apare dacă piața nu se oprește acolo. Dacă scăderea continuă și se duce la -30% sau chiar la -50%, iar fondurile tale se termină înaintea scăderii? Ai o regulă clară în planul tău și pentru un astfel de scenariu?

4. „Și dacă după cumpărare, scăderea continuă?”

Aici nu mai vorbim despre ce acțiuni cumperi, ci despre cât mai cumperi atunci când scăderea continuă. Aceasta este întrebarea pe care ar trebui să și-o pună orice investitor înainte de a apăsa butonul de cumpărare. De aceea nu recomand achiziția de acțiuni pe scădere, la întâmplare, fără o strategie.

Matematic, pare o idee bună: cu cât cumperi mai jos, cu atât media ta totală de cumpărare va scădea. Mai mult, la prețuri mai mici, cu aceeași sumă de bani vei cumpăra mai multe acțiuni. Să spunem că ai 5.000 de dolari alocați pentru o companie. La prima scădere, cumperi acțiuni de 1.000 de dolari la prețul de 100 de dolari. Ai luat 10 acțiuni. Dacă prețul pică la 50 de dolari, cu încă 1.000 de dolari iei 20 de acțiuni. Dacă se duce la 10 dolari, cu mia următoare cumperi 100 de acțiuni.

Teoretic, ai acumulat o poziție solidă, ieftin. Practic, te-ai aruncat cu capul înainte într-o capcană: blochezi din ce în ce mai mulți bani pe o acțiune care scade și… tot scade.

De ce este asta o capcană? Pentru că ajungi să îngropi o sumă uriașă de bani într-o acțiune care s-ar putea să-și revină foarte greu sau s-ar putea să nu-și mai revină niciodată. Sunt companii care nu ajung la prețul de la care a început scăderea nici în 10 ani.

Am văzut investitori care acumulează pierderi masive, de 70%, 90% sau chiar 95%, și ajung la concluzia resemnată: „Ok, o las acolo. O las moștenire. Nu la copii, că n-o să apuce s-o vadă pe plus, dar poate la nepoți. Odată și odată tot o să-și revină!” 🙂

În realitate, ce ai făcut este că ți-ai blocat capitalul, bani care ar fi putut munci pentru tine în altă parte și ți-ai sabotat obiectivul pe termen lung.

Cred că aici se aplică perfect regula lui Warren Buffett:

„Regula nr. 1: Nu pierde banii. Regula nr. 2: Nu uita Regula nr. 1.”

Bursa nu iartă ignoranța. Dacă vrei să supraviețuiești și să prosperi, învață să-ți limitezi pierderile. Acceptă pierderea cât timp este la un nivel rezonabil și nu continua să cumperi. Și nu înfunda banii într-o acțiune neperformantă.

5. „Cumpăr la preț rezonabil și aștept!”

Dacă ai înțeles că nu poți continua să cumperi la nesfârșit, urmează o variantă aparent mai prudentă: cumperi o dată și aștepți. Doar că aici apare o altă problemă.

Ce înseamnă, mai exact, un preț rezonabil? Și, mai important, ce anume aștepți? Când spui „cumpăr și aștept”, spui de fapt că nu ai o strategie, ci doar speranța că acțiunea respectivă va crește. Dar ce faci dacă acele acțiuni nu mai cresc? Care este planul tău de rezervă?

Aici ne lovim de o eroare foarte comună: majoritatea investitorilor nu fac restructurări de portofoliu. Nu scot acțiunile neperformante pentru a le înlocui cu altele care trag piața în sus.

A fi investitor pe termen lung nu înseamnă să deții aceleași acțiuni timp de 10-20 de ani.

Până și marii indici bursieri (și, implicit, ETF-urile care îi urmăresc) fac ajustări periodice. Companiile care nu mai îndeplinesc criteriile sunt eliminate și înlocuite cu altele noi, mai puternice. Când investești în acțiuni individuale, ești propriul tău manager de fond și trebuie să îți faci singur aceste ajustări.

Numeroase studii arată că majoritatea investitorilor care își construiesc portofolii de acțiuni individuale obțin randamente sub media pieței (adică sub randamentul indicelui S&P 500). Iar o parte importantă din vină o are exact această „așteptare”: acțiunile sunt alese fără criterii clare de performanță și păstrate fără criterii clare de ieșire.

6. „Cumperi, DCA. Și indicii gen S&P cresc oricum long term.”

Hai mai întâi să clarificăm ce este, de fapt, metoda DCA.

DCA vine de la Dollar-Cost Averaging și înseamnă să investești periodic aceeași sumă de bani într-un anumit activ (fie o acțiune individuală, fie un ETF) la intervale regulate de timp, indiferent de prețul din acel moment.

De când ideea de investiții pasive a devenit populară și la noi în România, metoda DCA a ajuns aproape virală. Și asta nu este o problemă în sine. Metoda DCA este excelentă pentru investitorii pasivi, adică acei investitori care cumpără doar coșuri de acțiuni (ETF-uri), au un orizont de timp foarte lung (de la 10 ani în sus) și sunt mulțumiți cu randamentul mediu al pieței.

Problema apare când vorbim de investitorii activi. Dacă ești un investitor care studiază piața și își construiește un portofoliu din acțiuni individuale, în multe cazuri metoda DCA, aplicată fără criterii clare de selecție, nu funcționează.

De ce? Pentru că te întoarce fix în capcana de la punctul 4, cu un alt nume: riști să acumulezi acțiuni la prețuri din ce în ce mai mici, dar care sunt complet NEPERFORMANTE.

Pericolul uriaș aici este că, pompând constant bani în companii care tot scad, îți crești masiv riscul. În loc să-ți diversifici portofoliul, ajungi să ți-l concentrezi pe câteva companii perdante, ghidat doar de mirajul de a le prinde la un preț mic. Te aștepți ca ele să crească, deși nu ai absolut nicio dovadă sau fundament că acele acțiuni își vor mai reveni vreodată.

7. „Este obligatoriu ca planul să fie scris?”

Indiferent dacă alegi să vinzi, să cumperi, să aștepți sau să faci DCA, rămâne o singură întrebare: ai stabilit dinainte ce faci, și ai notat undeva? Răspunsul meu e simplu: da, planul trebuie scris.

Știi momentul acela la restaurant, la o masă de 20 de persoane, vine ospătarul să ia comanda și nu are nimic pe care să noteze? Primul gând este că vei primi cu totul altceva decât ai cerut, iar în cel mai rău caz vei rămâne fără mâncare.

Dacă acel ospătar nu are experiență în spate sau o memorie de elefant, faptul că nu-și notează comanda este o garanție a eșecului. La fel se întâmplă și pe bursă: dacă nu ai un plan scris, cel mai probabil vei uita regulile exact atunci când contează mai mult. Când piața se mișcă brusc și cu viteză în altă direcție decât credeai (lucru care se întâmplă destul de des), emoțiile preiau comanda și uiți tot ce ți-ai propus la rece.

De aceea insist ca, la finalul programului Beat the Market, toți cursanții să aibă planul scris și să mi-l trimită pentru feedback. În plus, de-a lungul timpului, strategia ta se va rafina pe măsură ce capeți experiență, așa că vei dori să faci modificările direct pe documentul tău de bază.

Ce faci când scade bursa: ce ar trebui să conțină planul tău 

Dacă vrei să începi încă de azi, răspunde în scris la aceste întrebări:

• Cât cash ții deoparte și la ce nivel de scădere începi să-l folosești?
• Care este pierderea maximă pe care o accepți pe o singură poziție? Dar pe întreg portofoliul?
• Ce criterii trebuie să îndeplinească o acțiune ca să mai cumperi din ea pe scădere?
• Când o scoți din portofoliu?
• Ce faci dacă piața coboară mai mult decât ai planificat?

Dacă ai răspunsuri clare la toate, ești deja înaintea majorității investitorilor.

Concluzie: ce faci când scade bursa 

Fiecare scădere a pieței aduce după ea o oportunitate. Dar nu toți investitorii sunt pe fază și, mai ales, nu toți sunt pregătiți să profite de ea.

Diferența dintre un portofoliu care crește sănătos și unul care se topește la prima corecție nu stă în intuiție, în ghicitul pieței și nici în noroc. Stă strict în pregătirea pe care ai făcut-o cu mult înainte să apară panica la știri.

Când ai o strategie, știi exact ce companii urmărești, știi când să tai o pierdere pentru a-ți proteja capitalul și ai reguli stricte pentru momentele de volatilitate. Astfel, o scădere a bursei încetează să mai fie un motiv de stres extrem și devine doar o etapă normală a ciclului de piață, pe care o gestionezi la rece.

Lasă titlurile alarmiste să genereze emoții pentru alții. Tu asigură-te că ai planul scris și că știi exact ce faci când scade bursa, indiferent în ce direcție o ia piața.

Vrei să-ți scrii planul alături de mine? Îl construim împreună în programul Beat the Market.