Tradeville Quarterly Report: Cum se formează, de fapt, un investitor, dincolo de cotații

Există o diferență ca de la cer la pământ între a înțelege bursa pe hârtie, din cărți și a o trăi pe propriul portofoliu. Teoria îți explică impecabil cum funcționează piața, dar adevărata probă nu se dă în fața unui grafic. În secunda în care piața scade brusc, iar pe ecran vezi că banii tăi reali se împouținează, nicio formulă matematică nu te mai poate salva de propriile emoții. Din acel punct, certitudinile dispar și ești doar tu, sub presiune, fără nicio garanție că vei avea dreptate.

Despre această trecere de la teorie la decizia reală am vorbit pe 17 septembrie, la Cluj-Napoca, pe scena Tradeville Quarterly Report, un eveniment trimestrial care aduce față în față investitorii și companiile listate la Bursa de Valori, cu discuții directe pe marginea rezultatelor financiare. 

Am urcat pe scenă alături de Rareș Mihăilă, iar pentru că reprezentăm două dintre cele mai mari comunități de investitori din România – strategiideinvestitii.ro și investestelabursa.ro – nu ne-am propus să vorbim doar despre piețe, ci și despre modul în care gândesc oamenii care investesc pe ele. 

Bursa nu este doar pentru experți

Unul dintre miturile pe care le întâlnesc cel mai des este că investițiile la bursă sunt rezervate oamenilor care au studii în finanțe sau experiență profesională în piețele de capital.

Eu am lucrat 14 ani ca broker și am intrat în piețele financiare de foarte tânără. Această experiență mi-a oferit, fără îndoială, un bagaj tehnic solid. Dar asta nu înseamnă că un om care lucrează de 20 de ani în finanțe va lua automat decizii mai bune decât un antreprenor din construcții care și-a construit o strategie și știe să o respecte.

În investiții, cea mai importantă abilitate este să poți lua decizii raționale în condiții de incertitudine. Iar incertitudinea nu dispare nici după ce ai citit zece cărți despre bursă. Din contră, cu cât înțelegi mai bine piețele, cu atât îți dai seama că nu poți avea toate răspunsurile înainte să apeși butonul de cumpărare.

De aceea, cred că educația financiară trebuie să meargă dincolo de acumularea de informații. Este important să înveți ce înseamnă un instrument financiar, cum analizezi o companie sau cum construiești un portofoliu, dar trebuie să înveți și să iei decizii cu banii tăi.

Altfel, există riscul să ajungi în situația în care știi foarte multe despre investiții și nu faci nimic cu toate aceste cunoștințe.

Lecții de la Tradeville Quarterly Report: uneori, cea mai mare greșeală este să aștepți

În timpul discuției de la Tradeville Quarterly Report am vorbit și despre greșelile pe care le-am făcut eu în investiții.

Nu aș putea să fac un clasament al lor, dar există câteva momente pe care le regret mai mult decât o analiză greșită sau alegerea unei companii care nu s-a comportat așa cum mă așteptam.

Regret momentele în care am fost prea pesimistă.

În timpul pandemiei, de exemplu, am folosit opțiunile (acestea sunt instrumente cu grad mare de risc pe care NU le recomand începătorilor) pentru că mă așteptam ca scăderea să continue. Problema a fost că, atunci când au apărut primele semne clare de revenire, am rămas ancorată în acel pesimism și am ezitat să investesc o sumă mai mare de bani. 

Privind în urmă, este ușor să spui că oportunitatea era acolo. În realitate, atunci când știrile sunt proaste, încrederea este la pământ și toată lumea vorbește despre cât de rău ar putea să fie lucrurile, este foarte greu să fii persoana care spune: „Acum vreau să cumpăr.”

Una este să citești despre ciclurile bursiere și alta este să le trăiești. Pe hârtie, totul are sens: înțelegem rațional că piețele își revin după crize și că scăderile înseamnă, de fapt, reduceri. Dar când deschizi platforma și vezi portofoliul pe roșu zile la rând, logica dispare, iar curajul de a cumpăra devine un test psihologic. De asta spun adesea: în timp, te vor durea mult mai tare șansele uriașe pe care le-ai ratat stând deoparte, paralizat de frică, decât pierderile dintr-o decizie greșită, dar asumată

O pierdere poate fi limitată. O companie poate fi vândută, o poziție poate fi închisă, iar capitalul poate fi protejat printr-o strategie mai bună.

O oportunitate ratată are însă nevoie de timp pentru a mai apărea.

Uneori ai la dispoziție câteva săptămâni. Alteori poate câteva zile. Iar când te hotărăști că „mai aștepți puțin să se stabilizeze piața”, este posibil ca piața să fi plecat deja în direcția opusă.

Ce rol au comunitățile online?

Până nu demult, investițiile la bursă erau un drum destul de solitar. Astăzi, însă, dinamica s-a transformat radical. 

Investitorul român nu mai învață despre bursă doar din cărți, din presă sau de la broker. Comunitățile online au devenit un loc în care oamenii pun întrebări, discută despre companii, își împărtășesc experiențele și, uneori, descoperă pentru prima dată că investițiile nu sunt un teritoriu rezervat câtorva specialiști.

Rareș Mihăilă povestea chiar despre începuturile lui ca investitor și despre cât de diferită era piața în momentul în care și-a deschis contul la Tradeville. La vremea respectivă, suma minimă de 10.000 de lei i se părea enormă, iar oamenii care vorbeau public despre investiții puteau părea aproape inaccesibili.

Azi lucrurile stau altfel. Numărul investitorilor a crescut constant, informația e mult mai accesibilă decât acum un deceniu, iar explicațiile despre bursă vin în forme pe care oamenii chiar le înțeleg – video-uri, comunități de Facebook, grupuri de discuții unde poți întreba orice fără să te simți judecat pentru o întrebare „de începător”.

Cred că ăsta e unul dintre lucrurile bune aduse de comunitățile online: au făcut bursa mai puțin intimidantă. 

Dar accesul la informație vine cu o responsabilitate pe care mulți o ignoră. Nu tot ce circulă online e util pentru un investitor, și mai ales, nicio promisiune de câștig rapid n-ar trebui confundată cu educația financiară. Pentru fiecare persoană care explică onest riscurile unei investiții, există zece conturi care promit randamente garantate și diferența dintre ele o poate face doar un ochi format să distingă informația utilă de zgomot.

Educația financiară nu înseamnă să vorbești complicat

Nu trebuie să transformi fiecare discuție despre bursă într-un curs de economie ca să fie serioasă. De multe ori, limbajul sofisticat ridică exact zidul dintre specialist și omul care vrea, pur și simplu, să înțeleagă ce face cu banii lui și acel zid ține la distanță tocmai oamenii care ar avea cel mai mult de câștigat din educația financiară.

Rolul unui educator financiar e să micșoreze distanța asta: să-i explice cuiva ce e un instrument financiar, ce riscuri are, să-i ofere context suficient pentru o decizie și, mai ales, să nu-i promită ce piața nu poate promite nimănui. În ultimii ani, comunitatea de educatori financiari a adus foarte mulți oameni pe piața locală – un lucru bun, atât timp cât obiectivul rămâne să-i ajute pe oameni să înțeleagă ce fac, nu doar să cumpere o anumită acțiune pentru că „așa a zis cineva pe internet”.

Obiectivul este ca oamenii să poată deschide un cont de investiții, să citească despre un instrument financiar, să înțeleagă ce riscuri își asumă și să decidă singuri dacă acel instrument are sens pentru profilul lor.

Investitorul se formează atunci când trebuie să decidă

Investitorul nu se naște din simpla asimilare a unor formule financiare. El se formează exact în clipa în care trebuie să apese butonul ”Cumpără” și să își asume o decizie care îi implică direct propriile economii. 

Piața scade, iar el trebuie să-și respecte strategia, chiar dacă fiecare instinct îi spune să vândă. O companie raportează rezultate bune, dar prețul acțiunii nu reacționează cum se aștepta, și trebuie să înțeleagă de ce piața „nu a citit” același raport ca el. Alteori, toată lumea e optimistă, iar el trebuie să-și amintească faptul că optimismul general nu ține loc de analiză proprie. Sau, dimpotrivă, toată lumea e speriată, și trebuie să decidă, singur, dacă vede în acea scădere un risc real sau o oportunitate pe care frica celorlalți tocmai a creat-o. 

În momentele astea nu mai contează câtă informație ai adunat de-a lungul timpului, ci cum gândești în clipa aceea, cu bani reali în față.

Așa cum s-a văzut clar și din interesul pentru ediția Tradeville Quarterly Report, pe măsură ce tot mai mulți români ajung să investească la bursă, avem nevoie de mai mult decât acces la informații. Avem nevoie de educație financiară care îi învață pe oameni să gândească singuri, de comunități în care pot pune întrebări fără teamă și de oameni care le explică lucrurile fără să le creeze impresia că trebuie să fie experți ca să poată începe.

Dincolo de cotații, rezultate și grafice, investitorul român se formează prin fiecare decizie pe care învață s-o ia singur.

Dacă vrei să afli mai multe despre cum gândesc investitorii de retail și ce se află în spatele deciziilor din piață, poți urmări înregistrarea completă a panelului nostru de la Tradeville Quarterly Report aici: